Ce minunat dar am primit noi, oamenii, incat sa putem rasfoi timpul.. cand vrem si cum vrem...
Sa lasam prin secundele trecerii noastre semne pe obrazul proaspat al fiecarei dimineti.. asa cum melcii batrani isi lasa fosforescenta amprenta pe frunzele de papadie...
Niciodata nu vom sti
Cum trec
minutele prin noi,
Vom vedea doar
Ca.. in urma noastra
Ramane un timp
dezgolit..Nu am mai scris demult ,,, Mi.a amortit mintea de cand tin mana incordata de scris.
O bucata din oglinda sufletului...
Aruncata ca sarea.n ochi,
Gata sa ia vederea cui nu trebuie.
am mai adaugat o ploaie
o tacere
putin alb..
peste doua orase
ce despart o granita ..
am aflat
totul despre nimic
am invatat cum se sadeste
iubirea
in sufletele arse
de singuratate
chiar daca ochii tai nu au culoare
eu am vazut
Ploaie peste rau -
curcubeul sprijina
podul suspendat
la fel de buna si intrebarea:
“e sufletul o dreapta sau o curba?” luata nu numai ca atare...
am inchis ochii si am vorbit...
De vrei sa fii bogat, bogat cu.adevarat.. in suflet nu afara sa iti faci palat...
Nenascutilor mei prieteni le Inchin o zbatere de inima..pentru bucuria viitoarei intalniri.
intre timp oamenii se grabeau
aveau scari de urcat
aveau multe lucruri bune
care se imperecheau peste tot
nimeni nu s.a oprit deloc sa auda
ce spuneam
poate ceva important
ceva ce doar eu stiam
doar eu puteam sa le spun..
am inchis ochii si am iubit...Ma uit si nu.mi vine sa cred ce vreme capricioasa poate sa fie. Ieri soare.. ca de inceput de vara .. azi intunecat, mohorat..
Nu pot sa nu fac o oarecare asemanare cu anumite sentiment.. stari care insa sper sa nu fie la fel de schimbatoare ca si vremea.
Comparatia este inutila.. stiu ca de data asta va fi cu totul altfel... Va fi asa cum trebuie sa fie.
mana mea stanga
e mai tanara decat mana dreapta 

sa fi uitat s.o intreb???...
Cand merge pe strada..uneori e foarte tacuta.Cateodata figura ei da impresia ca e intr.o situatie fara scapare.Uneori pare mai trista.E foarte greu sa.ti dai seama ce gandeste,asta datorita privirii pierdute in zare.De multe ori nici ea nu se intelege pe sine.Daca ar fi sa o caracterizezi in 3 cuvinte acestea ar fi:prietenoasa,curioasa iar uneori da impresia ca este prea rece cu cei din jur.Ii pasa de toti,nu numai de cei la care tine.In viata de zi cu zi pare o fire rece,,dar in realitate,undeva in inima si suflet e foarte miloasa,sentimentala.Dar acest lucru nu vrea sa l arate ...Cand este singura, vorbeste mult cu ea insasi.Nu stiu daca siasta e un defect..,dar o ajuta.Uneori se vede prinsa in”propriile sale capcane”.Compara viata cu un joc de sah:nu conteaza cat pierzi,important e sa castigi.Un lucru este cert...compunerea poeziilor este una din marile ei pasiuni.Ii va respecta pe cei care o respecta....Isi pune mereu o intrebare la care nu a gasit inca nici un raspuns:De ce se spune ca iubirea invinge orice rana?Cu toate acestea a ajuns la o concluzie:ranile sufletesti sunt mai dureroase decat cele fizice.Isi recunoaste defectele…dar nu si fata de cei din jur.Simte ca isi acorda prea multa atentie si caruia ar trebui sa i se acorde atentie.Judeca oamenii dupa modul lor de a se imbraca...
ar fi vrut sa triseze si ea...
povestea asta
dar in maneca avea doar
o inima
acum
isi spala iubirea
de pacate
Asa nu.i mai pasa de nimic. Nici de ploaie.. nici de intuneric. Strangea pleoapele tare, tare, temandu.se parca sa nu piarda imaginile acelea pline de candoarea acelei varste. si in adolescenta fusese frumoasa, abia dupa intamplarea aceea nefericita intelesese ca frumusetea fizica nu ar trebui sa conteze atat. Probabil avusese nevoie de palma aceea ca sa inteleaga ca o femeie ar trebui sa.si doreasca mai mult sa fie interesanta decat sa fie frumoasa. Pentru a ajunge, insa.., la aceasta intelegere a fost nevoie de ani si de minte.
Se vedea de mana cu mama, in plimbarile lor lungi pe strazile orasului si în minte glasul amintirilor aducea povestile pe care aceasta le inventa pentru ea cu atata usurinta. De la ea deprinsese dragostea pentru poveste.
Un tunet puternic a zguduit geamurile, facand.o sa tresara si sa deschida ochii. A coborat din pat hotarata sa infrunte ploaia. S.a apropiat de fereastra unde in reflectia sticlei isi vedea chipul timorat de spaima.
A inchis din nou ochii si si.a amintit acea noapte de mai cand ploua la fel de tare ca si acum. .. Nu. Nu o sa se lase din nou prada acelei naluciri. A trecut.. avea dreptul sa uite.. ploaia e buna, racoreste sufletele infierbantate de ganduri.
Apoi, a deschis ochii brusc cu dorinta, nascuta parca din puterea unui tunet , de a alunga acele amintiri..
A deschis fereastra. Privea in bezna de afara lasand vantul furios sa.i fluture parul, sa incerce s.o sperie aducand picaturi razlete pe care i le izbea in fata ca un copil rau.. pus pe sotii. si a simtit deodata ca e bine. Ca poate sa respire.
Zambea. Parca revenise dintr.un pustiu.
Undeva in departare a zarit o lumina care urca usor in noapte spre cerul eliberat de.acum de ploaie. I s.a parut ca lumina ii spunea ceva abia soptit. Vocea mangaietoare semana cu cea a mamei atunci cand o vedea suparata cu ochii tintuiti intr.un punct pentru a impiedica lacrimile sa se rostogoleasca: „ Rox.. ploaia nu are nicio vina..”.
Se simtea, in sfarsit, libera, gata sa se impace cu ploaia.
tiu ca cel mai greu este sa prezinti lucrurile cele mai obisnuite din viata, dar povestirea are caldura... Merita...
Suntem doua jumatati
la marginea unui gand
fiecare ascunzand
ora lui
inexacta
Niciodata nu vom sti
Cum trec
minutele prin noi..
Era sa fiu fericita intr.o zi. Atat de fericita incat mi.a fost frica de sinonim si am fugit inapoi cu tot cu sfertul acela de cuvant. Pe un drum pe care am crezut ca ajunsesem. Dar pe care de fapt l.am încurcat.Si ce daca ploaia bate foarte tare ..
Eu doar pe tine te vad,
asa cum si lumea continua sa se invarta in jurul nostru,
tu tot pe mine ma tii de mana oriunde si oricand....
ps... nu.i asa ca...
plus un barbat minus acelasi barbat
egal femeia cu pielea arsa in apa de ploaie?

si semn de aer in loc de buze?