.povesti ce m.au impresionat
Cuvantul este cel ce se comunica si ne comunica starea celui care scri.., asa cum bine spunea poetul Adrian Munteanu, el nu scrie, ci se scrie pe sine…
De multe ori povestile raman povesti insa unele dintre ele ne poate reda realitatea in care traim
...Se poate intampla si printre oameni ...
Soarele , Luna ..si Pamantul...
Subscriu..
Soarele si luna stau pe cer ca in fiecare noapte si se uita imprejur si nu vad nimic trezit...Asa incep a povesti tot felul de lucruri.Asta o fac de mult timp fara sa fie deranjati de nimica.Intr-o seara soarele ii spune Lunii :
Ce bine ca esti aici noapte de noapte ca altfel as fi singur!Asa m-ai impartasim unul cu celalalt ceea ce vedem in timpul in care nu ne vedem!
Luna zambind raspunde :
Este bine sa fiu cu tine in fiecare noapte pentru ca daca nu ai fi tu eu nu as mai fi aici.Nu as fi de nici un folos.Tu imi dai lumina iar eu o mica parte mai departe dau pamantului sa nu ramana pe intuneric.
Soarele vazand ca luna ii este recunoscatoare ii spune cu inima plina de bucurie:
Sunt foarte bucuros ca spui asta si crezi acest lucru.Este adevarat ca eu in timpul zilei luminez pamantul si ii dau lumina si caldura de care are nevoie pentru a nu ingheta...Te luminez si pe tine si in timpul zilei dar nu asa de mult cum dau pamantului.Asta o facem de atata timp si o vom face intotdeauna...
Discutiile lor continua neintrerupte si cei doi incep sa se placa unul pe celalalt.Dupa ceva timp Luna il intreaba pe Soare:
De ce tu in fiecare zi si noapte stai si ne luminezi pe mine si pe pamant?Nu esti obosit de acest lucru?
Soarele raspunde zambind din nou:...Eu va iubesc si nu vreau sa ramaneti pe intuneric.Eu vreau sa va luminez sa va incalzesc si voi sa faceti rolurile dupa cum puteti fiecare...Eu te luminez pe tine iar tu luminezi pamantul dar si celelalte planete.Pe Pamant il luminez pentru a se putea trai, pe el.Oamenii au nevoie de lumina si caldura ... daca nu au ingheta tot.Pamantul da roade prin natura si alte lucruri ce se afla pe el..
Dupa acest raspuns Luna amuteste pentru un timp apoi ii multumeste Soarelui pentru acest lucru, pentru grija pe care i-o poarta...Dintr-o data ceva se intampla intampla Soarele si Luna devin ingrijorati pentru ca incep sa se piarda din vedere.Soarele intreaba :
Ce se intampla?
Luna ingrijorata si ea raspunde :..
Nu stiu dar te pierd din fata si nu mai pot nici sa te aud.
Soarele incearca sa strige si tina legatura cu ea dar nu se mai poate, nu o mai aude.Dupa un timp observa ca acel lucru care a intervenit intre ei era Pamantul si-l intreba:
De ce faci asta? De ce te pui in fata lunii pentru ca trebuie sa o luminez si pe ea?
Pamantul raspunde cu gelozie :
In fiecare noapte tu stai numai cu ea,vorbesti si o luminezi!...Soarele ii raspunde:
Cum sa fac asta.Ti-am spus ca imi pasa de tine si de aceea nu vreau sa ingheti si cu timpul sa dispari...
Atunci Luna isi cere scuze si de atunci continua sa vorbeasca cu Soarele si sa-i ceara acea lumina pentru a face ceea ce trebuie...
Soarele si luna stau pe cer ca in fiecare noapte "
Asa ca cititorule ...
Atunci cand te culci ..
..sa nu uiti sa indrepti dimineata cu doua clipe
spre inima mea ..
..sa nu uiti sa inghiti tacerea noptii dinaintea infinutului Roz
de pe buzele tale pline de roua senina de pe soarele nerasarit..
..misca.ti nemurirea spre dunga stravezie spre inima mea ..
Si ...........................................................vom mangaia CERUL !
Povestea unui copil pierdut .....(cati dintre voi nu v.ati regasit in asemenea povesti?)
s-a născut într-o noapte
fiindcă împreună cu soarele ar fi orbit muritorii.
are formă de cer întors puţin la două colţuri
spre umbrele noastre proiectate pe un fier înroşit,
prea înroşit în foc de sânge.
are o unghie în formă de săgeată pe care o ţine spre răsărit,
spre rai, spre inima mea,
şi un fir de păr ascuţit tot spre rai, spre celălalt rai, inima ta.
când l-am pierdut purta o dimineaţă pe umărul stâng,
iar umărul drept nu-l avea la el.
mai purta o linie de orizont la brâu,
pe care îi place să o poarte cu ocazii speciale.
era îmbrăcat cu o împlinire roz spre roşu
iar pe cap avea o şapcă de culoarea infinitului.
cred că în ziua aceea s-a încălţat cu pata verde din ochii tăi căprui.
vă rog frumos, dacă aţi văzut acest copil, anunţaţi-mă.
ofer recompensă o jumătate de inimă.
am uitat să vă spun: numele lui e Iubirea Noastră
S-a născut ca dintr-o rază care zboară,
Fuge, moare, fără scop, doar să existe.
Luminează pentr-o clipă milenară
Şi se stinge ca un vis, ca o poveste.
..ps ........
Asa se scrie un suflet de copil pentru o iubire fără umărul drept. Să-l fi pierdut în noapte? A ştiut de pe atunci că într-o zi va purta la brâu o linie de orizont? Te-aş întreba pe tine iubito fiindcă tu l-ai încălţat în [b]verdele ochilor tăi şi l-ai îmbrăcat cu speranţe.
Ai spus că se poartă toate roz spre roşu şi eu te-am crezut. Sigur tu ştii unde este şi nu vrei să-mi spui. Am ştiut de cum l-am văzut fără umărul drept că peste noapte şi-l va căuta. Am plâns, dar tu m-ai pus să-i cumpar şapcă de culoarea infinitului.
Spune-i că îi va sta bine când va purta ziua pe umărul stâng. Te-am întrebat atunci, dar dreptul, dreptul cum il va îmbrăca? El nu exisă... şi aşa va rămâne iubitul meu, doar e al nostru şi ne seamană. Nu vezi, are forma palmelor noastre când se despart atunci când murim.?
Inca o data zambesc si iti multumesc ...
Pe acel drum nu suntem singuri, , suntem multi, si noi toti luptam cu acest destin nefavorabil.., pentru acel premiu, acea victorie, acele trei batai de coplote care vestesc fericirea unei iubiri atat de greu si cu incapatanare cautata de multi ani
[b]
.ma intreb mereu ...
Nu credeam ca exista in jurul meu persoane cu un suflet atat de bun ..Nu am oferit nimic.
..Zambesc!!!
Fiindca spre surprinderea mea nu toti oamenii sunt falsi sau pe
interes. Se pare ca maiisunt unii care daruiesc cu placere fara sa
ceara nimic in schimb..Eu vreau sa le multumesc acestor persoane.
Multumesc !! Multumesc !! Multumesc !!
..acum vin si intreb ...de ce oamenii au dubla personalitate?Oricat ar vrea sa joace diferit ...ar fugii..oricat de mult s.ar ascunde dupa acele masti...ochii spun intotdeauna adevarul ....
..si ce rost are? ...pentru ce alegi Tu sa joci rolul altcuiva in viata ta????..Pentru bani? ..pentru faima? ..pentru respect?pentru prieteni? ...hmmm daca gandesti asa ma faci sa rad la propriu...
..Pentru ca banii se fac ei ..Respectul il primesti cand la randul tau respecti...si daca tu ma minti in fata...cum vrei sa fii respectat?..Prietenii adevarati sunt langa tine pentru ceea ce esti ca persoana..nu pentru bani sau pentru talentul tau de actor...Faima? ..ce e faima pana la urma? ..care este rolul ei pe aceasta lume?..toti cei faimosi regreta ca viata lor e plina de oameni care nu.si arata sentimentele cu adevarat...care se lingusesc pentru beneficiile pe care le.ar putea avea alaturi de tine daca esti faioms....
..poti iubi doua persoane in acelasi timp????? E imposibil. E foarte adevarata vorba cu "alergi dupa 2 iepuri si nu prinzi nici unul"...trebuie sa fii mult prea abil si norocos ca sa obtii chiar totul
...Iubirea isi cere drepturile, nu poate fi amagita !
..si acum o sa va spun o poveste,,,
POVESTEA LUPILOR...
O bătrână Cherokee îi spune nepotului său despre o luptă care se dă în ea. Este o bătălie între 2 lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
“Şi cine va câştiga această bătălie?”
Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
“Cel pe care îl hrănesc.”
...am rupt din carnea zilei un minut il dau la schimb oricand pentru o viata...
dar ma gandesc spre 30 de ani trecand cu pas agale......
la nunta imperfecta a soarelui cu luna....
la vremea aramie ce.a peticit discret cu fina cusatura o rochie prea alba la
cuvintele ce.mi erau rostite....
toti suferim de mai multe personalitati,ceea ce e defapt sarea si piperul . Pe mine ma amuza copios multitudinea de reactii din partea diferitelor personaje,precum si micile sau marile dispute ce iau nastere din cauza cuvintelor. Asa e frumos! Avem nevoie de mai multi "cineva sincer" ,de mai multe dispute...,de mai multe opinii contradictorii...de scandal...de agitatie. Toate astea ne ajuta sa evoluam ca indivizi si asta e exact ce ne trebuie nu? altfel ar fi plictisitor...
Inca una. Nu prima. Nu ultima..Rautate in stare pura... nejustificata... nerecunoscuta.Lasitate cat cuprinde si chiar si putin peste... greseli de interpretare a unor semne.. de redactare a ideilor ce concretizeaza sentimente... absenta bunului-simt si a valorilor atat de predicate... insa niciodata aplicate... Respectate. Uite asa ne condamnam..
..discrepantele intre ceea ce incearca multi sa para si ceea ce sunt de fapt... Momente in care dezamagirea produsa de astfel de transformari atinge cotele dezgustului si Marele Premiu pentru care desi nu te-ai luptat... l.ai primit cu varf si indesat: Indiferenta. Meritat.Castigat.
Imaginea ta intrata in descompunere....prabusirea piedestalului pe care te suisem... pe care te.ai catarat... de unde ti se parea ca lumea intreaga iti apartine.
Singuratatea din final drept Premiu de Consolare.....ca sa aline suferinta nascuta din amintirile cand purtai tu laurii pe cap...
Si Micul meu Ramas Bun... poate nesemnificativ... poate iritant. Poate ignorat. Insa simtit.
S.au pus Intrebări despre Prietenie... despre Viata.. despre Curaj si s.au primit raspunsuri cu Ipocrizia omului marunt, Ironia sortii si perisabilitatea mustrarilor de Constiinta....
De ce? Pentru ca are o viata dubla. Se urmareste pe sine... uitand astfel cum trebuie sa se comporte. Lucrurile sunt puse intr.o anumita ordine, şi daca ceva nu e la locul sau,..pierde controlul..asta nu il scuza cu nimic. Devine insa „cu personalitate” dupa ce moare.
i will find you .....
Mainile mele
In mainile tale
Impreuna
Dincolo
si dincoace
de Viata si de Moarte....
Cred ca asa scriam o data, in copilaria mea adevarata. Cand credeam ca dragostea va veni si mi.o imaginam venind. Inchideam ochii inchipuind.o.... Mi.era teama. Dar teama e pentru mine izvor de curaj nebunesc. Sub pleoape insa izbucneau vulcani si lava se scurgea pe mii de carari. Cenusa umplea aerul. Redeschideam ochii in lumea de dinainte. Eu niciodata aceeasi.... N.am inteles niciodata de ce eu puteam sa.mi imaginez ca zbor si ca in visele mele cu ochii deschisi chiar ma inaltam de la pamant. Chiar vedeam padurea din inaltul cerului. Ceilalti copii dadeau din umeri. Cica ei nu zburau, nu…
Acum.
Ma tot intreb. Ale cui maini erau acelea? Ce stiam eu despre doua maini. Despre degetele care se trec unele printre altele? Despre unghiile care pot intra adanc in podul palmei, care pot simti pulsul si venele si tremurul si vibratiile… Aveam atat de putini ani si atat de straina de lume.... Si lumea atat de straina si ea. Imi trimitea cate.un semn din cand in cand. Asa stiam ca ce exista in mine e real si ca ma aflu doar in locul nepotrivit.
Atunci.
Eram ca si acum. Nu s.a schimbat nimic. Energie, explozie, durere metamorfozata in alergare si zambet. Ce stii tu??! Daca te uiti in ochii mei… dar nu mai zic, c.am mai zis.o. In ochii mei e zambetul ala adevarat.... Daca ei sunt plini de culoare e pentru ca nu mai contez eu ci poate Viata din jurul meu.... Ma completez furand din voi ceilalti. Cateodata trebuie sa refac tot Intregul ca pe.un puzzle.
Maine.
Stiu ce va fi maine. Ar fi rusinos din partea mea sa nu stiu. Dar mai stiu si ca nu voi controla nimic. Dimpotriva.... Voi starni furtuni si vulcani, voi arunca cenusa peste lumini si carari. Voi trai fiecare secunda ca pe.un zbor speriat de fragilitatea aripilor..... Ale cui ar putea fi mainile? Ale cui?
Nimic.
Nu ma mai mira.... In cautarile mele am inteles ca ceva ma urmareste.... De care nu pot scapa. Are mereu alt chip, alta voce, apare de unde nu ma astept... De.asta nu cred ca sunt coincidente ci semne ca nu m.a parasit niciodata.
Intr.o zi.
Conturul se va ridica din roca topita si va prinde viata sub norii de cenusa. Si mainile acelea doua nu vor mai fi nevazute si nici ochii mei nu se vor mai inchide.... Va fi un zbor adevarat. Dar cand? cat? pana cand?
Tu, aripa mea stanga
Eu, aripa ta dreapta
De ne vom inalta
Sa.mi pastrezi strans mana.........................intr.a ta.!!!!!!
ps. te voi gasi ..iti promit ..si.atunci ....mainile tale o sa se uite la mine
mainile mele se deschid
stam asa o
vreme
apoi iti ascult degetele iar eu
trebuie sa traiesc ca si cum ar fi
usor
te voi gasi ...i will find you
De ce ti.ai zidit mainile
atat de adanc in mine?
No matter where you go
I will find you
If it takes a long long time
No
matter where you go
I will find you
If it takes a thousand years
No matter where you go
I will find you
In the place with no
frontiers
No matter where you go
I will find you
If it takes a thousand
years
.Lasati linistea.n suflet sa faca legea ..Si daca te gandesti la mine fa.o ca la un tren ce tocmai a plecat!
o stare ca oricare alta (Vazut din perspectiva omului simplu, dar perfect)
am fumat
am asteptat sa vina noaptea
tigara.oras.noapte.
am alergat..
am simtit ca cedez..
m.am oprit.
sub cerul albastru inchis,..dar fara stele,
in locul de joaca, dar fara copii,
sub copacii mirositori ai verii .
cu parul in vant, dar pe jumatate prins
m.am dat in leagan.
M.am ridicat.
Mi.am terminat alergarea.
Ma gandesc la acest post de cateva
zile si l.am scris in minte de cateva ori deja. Probabil aceasta nu
este cea mai buna varianta.. dar mesajul va fi cu siguranta acelasi. De
data asta nu voi mai scrie despre cat de amare sau de goale sunt unele
zile sau cum am mai invins o stare .Azi vreau sa vorbesc celor care ma
citesc. Nu sunteti multi.. dar de.ajuns sa cred ca va cunosc sau am
ajuns sa va cunosc.Chiar si pe cei al caror chip imi e necunoscut. Va
multumesc pentru ca nu stiti cat de aproape va simt cateodata si nu
neaparat pentru ca.mi cititi randurile. Binee! si pentru asta, pentru
rabdare si pentru indulgenta de.asemenea.Va multumesc oricine.ati fi!!
Ma cititi pentru ca.mi purtati grija
sau pentru ca va regasiti in unele dintre posturi sau pur si simplu
pentru ca aveti timp pentru gandurile mele. Stiu cum e pentru ca si eu
citesc la randul meu alte randuri si nu pentru ca autorii ar fi dintre
cei cunoscuti sau cu foarte multe idei ci pentru ca in spatele fiecarei
cortine se gasesc sufletele noastre asteptand sa le acordam timp.
Rememorez perfect primul gest de
deschidere a usii, de deschidere a ochilor inspre acest site
am invatat sa scriu.. aici mi.am facut prieteni..aici am iubit nobletea
sufletelor. Aici am locuit, virtual, in fiecare zi, timp de cateva luni
~ ....am dat la o parte mucegaiul,am cules nectarul .. am prefacut.o in
dulceata ,si.am depozitat.o in sufletul meu .~
Cine sunt eu? ..sunt un pagan ce a
incercat sa creasca pe vechiile ruine ale crezului de om... dar
maine... maine poate voi fi eu....
Aici am cunoscut frumosul...Cu
adevarat cuvintele vorbesc iar glasul lor m.au atins pana in strafundul
inimii, iar voi le.ati rostit mai inalt decat inaltul cerului...orice
as spune este de prisos caci numai un suflet pur poate scrie asa cum o
faceti unii dintre voi ..Dar mai presus de orice multumesc acelora ce
cu suflu poetic .. mi.au incantat retina ..
Aici am citit ..afland ca omul, oricat
de sincer ar parea si oricat de mult te.ar iubi, te poate minti
uitandu.se in ochii tai..
Am aflat ca inocenta e doar un cuvant,
iar calcatul in picioare e la moda. Am aflat ca lumea se ia prea mult
dupa aparente, se baga unde nu au treaba, si cauta anturaj unde nu sunt
bine primiti.
Dar cum padurea are si uscaturile ei .. am sa va spun despre frumusetea acestei paduri ..ce.am intalnit.o
.e acea lume asezata pe un mod de a fi din care nu a disparut bunul
simt, nobletea sufleteasca, gesturile nobile sau intentia lor..
Am aflat ca ... sunt eu cand te confunzi,
sunt tu cand nu m.ajungi
sunt doar eu cand plangi.
sunt tu cand treci si
esti eu cand ramai
esti doar tu cand ma stingi...
Caderea aceasta
in mirare si firesc
ne amesteca
si vom fi acelasi
cand in brate te strangi.
hai nu fii trist!
lasa.mi iluziile tale,
arunca.mi intunericul tau,
sub degetele mele nevazute
inchide ochii tai peste griji…
Nu e onest fata de nimeni sa aruncam
oamenii, ca pe niste camasi uzate.. la lada de gunoi a memoriei.. mai
ales cand acei oameni nu au nutrit fata de tine nici un singur gand rau
..(vorbesc aici despre oameni cu un anumit registru sufletesc cu
rezonante mai ample, care sa tresare la suferinta, la bucurie.. la
indiferenta sau intoleranta,..oameni cu anumite date temperamentale si
intelectuale)
Dar
cel mai important.. am aflat ca poti iubi o persoana fara sa o cunosti
live, sa o apreciezi si sa o placi chiar daca nu se poarta frumos cu
tine, iar asta se numeste neconditionat, si am aflat ca relatiile de
prietenie care incep prost sunt cele mai adevarate, durabile, puternice
si frumoase prietenii.
Va multumesc, oricine.ati fi!!!!!!!!!!
Poate o sa plec cat de curand spre locul meu cu verdeata, catre bucatica mea de
cer, plec inauntrul inimii mele! Bucurati.va pentru mine caci eu ma voi
bucura! ..
Iar,,,,,,
Candgandesti la mine,
fa.o ca la un tren ce tocmai a plecat!
Sunt fata de la fereastra ce.ti face cu mana
Cand te.ntrebi de esti tu acela...atat te rog ...sa.mi faci si tu cu mana !
Sunt eu cea care se.aseaza langa tine
intr.un compartiment oarecare...
pe locul de la fereastra..
picior peste picior..
cu o tacere deplina
pe care n.o vei tulbura nicidecum.
Sunt eu cea care tocmai a coborat..
Sunt eu de ma privesti curajos..
Nu.s eu de ma intrebi ezitand
Si daca te gandesti la mine
fa.o ca la un tren ce tocmai a plecat!
Nu.mi pare rau ca traiesc! Ca m.am
nascut! Ca ma cunosc.. ca va cunosc! Aceste vorbe le spun, nu le
scriu.Am atat de mult. Bogatia mea e de necuprins cu ochii, cu bratele,
cu sufletul..parca ma vad. 60 de ani. Cu o mana imi trec niste suvite
albite la locul lor. Cu cealalta mana tin suspendate ochelarii. Pereti.
Aceeasi dintotdeauna chiar daca zidurile sunt mereu altele. Ar trebui
sa ma intristeze ca nu vad jucariile nepotilor.. ca nu vad tablourile
fiilor, ca singurul zgomot care ma insoteste e respiratia mea. Mi se
pare atat de fireasca imaginea asta incat ramane singura valabila.
ps...Lasati linistea.n suflet sa faca legea!Cu acelasi respect LADY_HAWK (domnita_soim)
[/b]
.corzi trecand puntea...Celelalte Cuvinte - Dacă vrei
Cuvintele curgeau din mine cu emotie si focuri de artificii... Eram deosebit de fericita si de incantata. Dar sentimentul exact nu il pot descrie.... A fost sublim... Atunci....si tot atunci am hotarat.., cred, ca voi scrie în continuare. Sincer... nici nu stiu despre ce sa scriu, acum. Nici nu m.as fi gandit la un subiect anume daca.. nu cu ceva timp in urma... nu m.ar fi intrebat cineva de ce nu mai scriu... daca mi s.a intamplat ceva... Mi se parea o intrebare ciudata intr.un fel caci presupunea faptul ca.... date fiind conditii decente de trai, sanatate, viata etc., ar trebui sa pot scrie constant. Dar iata... nu scriam.. desi conditiile de trai nu mai sunt asa de identice cu cele de dinainte..... Desigur.., o usoara exagerare pe caile logicii.. din partea mea.. dar de atunci ma tot framanta intrebarea asta.... De ce nu mai scriu?.. Dealtfel motivul imi este cunoscut doar mie /.... Am sarit cu un pas gigant prin timp lasand in urma doar niste bule uriase,..nedefinibile. Dar acum sunt AICI, intr..un oarecare punct stationar,.. temporar desigur.., dintr.o calatorie ce nu se mai anunta nesfarsita,..avandu.ma pe mine ca singur punct de sprijin si ca sigur punct de perturbare...
Din coltul meu vad ca lumea se deschide pe mai multe directii si etaje... vad lucrurile care se leaga si care nu... vad ca e inutil deseori sa ma sincronizez cu aceasta lume haotica ce.si muta centrul de greutate aleator..Si .aceset zambet e unul exterior care nu zambeste interiorului decat foarte rar s.-atunci cerandu.i rasplata... Din acest ne-zambet se naste incet..., incet inclestarea.(tipic nordic)...si.atunci totul se preface in gheata ..sa privim impreuna ... Intr.un astfel de peisaj te miri ca totusi traiesc si oameni; Islanda – tara gheizerelor si ghetarilor.
Am descoperit cuvintele care se rostesc inauntru... care nu au nevoie de aer pentru a fi articulate... care se sting in zbuciumul tacit al stomacului si care nici nu vor sa se.auda vreodata. Am invatat sa tac.. sa ma aud tacand.. sa nu ma vreau vorbind...Am lasat apasarea inimii sa creasca si sa devina una cu mine – un mare ghem, totul concentrat intr.un singur punct; restul e doar materie imprastiata.. doar prelungiri si oase si carne sub coaja unui contur numit trup.
Am escaladat bordura si am mers asa zeci de metri .., intr.un echilibru perfect... iar tocurile inalte n.au facut decat sa fie si mai multa siguranta in pasii mei si.am refuzat sa mai privesc in jos ci doar inainte. Intr.un echilibru perfect am mers pe inchipuita sarma.. iar luminile ce ma orbeau erau de fapt morile de vant si prin urmare le.am infruntat…
Cand s.a facut intuneric am regasit culoarea interioara si m.am purtat firesc ca la mine acasa.
Am urcat trepte nevazute al caror sfarsit l.am stiut fara sa numar... fara sa aproximez...
M.am invelit cu parfum de crini si m.am asezat intr.un alt colt... de aceasta data cu adevarat tacut.... Cum nici umbrele n.au indraznit sa miste si nici secundarul nu si.a stricat cadenta, nelinistea s.a transformat in perna si mi.am spus soptit si cald: pune capul... dormi!
si.am adormit .
...Azi noapte cantai la chitara ....
Nu stiu daca mie sau tie
sau corzile te chemasera pentru ele.
Imi fusese somn si mi.a disparut somnul
Mana o aveam sub cap.. imi amortea incet..
dar nu m.au miscat decat sunetele.
Pe peretele alb
conturul chipului tau capata lumina.
Buzele ti se miscau incet,
versurile razbateau surdina spre mine.
Cand degetele.ti greseau,
inima ii spunea mintii
ca nimic n.a fost strivit din corola de minuni a lumii…
Cand te opreai,
prelungeam cantecul
cu vibratia nemaiauzita a corzii eliberate…
Cand te intorceai spre mine…
lumea intreaga se intorcea la mine.
Pentru o clipa sau doua
am stiut ca n.ai mai existat decat TU.
Timpul atarna de.o cheita
Visele – corzi trecand puntea.
de ani de zile nu am mai cantat la chitara…E timpul sa sterg praful de pe ea c.un cantec nou...sa.l ascultam impreuna .......
PS........................................................................................................................................
Loc de taina, deloc necunoscut.
Sau cum ar spune Celelalte Cuvinte...
...numele tau mama ...
Ti.am scris numele tau pe fiecare piatra ,,Care mi.a ranit talpile goale ..Si strigatul lor mi.au urmarit anii ..Ti.am taiat numele in scoarta fiecarui copac ..Ce mi.a luminat visurile ..SI mangaierea lor mi.a urmarit dragostea ..Ti.am ingropat numele adans in CER...Pentru a.l avea mereu deasupra mea .....SUPREMA JUDECATA..Si .o razbunare albastra mi.a urmarit acele visuri ..Ti.am sapat atunci numele in trupul meu ..Si.acum te striga uriase ...NUMELE TAU ...CAT DE SCUMPA POATE FI O MAMA !!!!
Intr.o alta viata noi ne.am scris iubirea, am scrijelit pe toti peretii sufletelor noastre, fiecare zambet de azi fiecare zambet de maine si fiecare rasarit... Imi pui usor in fiecare dimineata lacrimi de dor si flori albastre de nu-ma-uita in razele luminii care ma deschid... Si de va fi sa nu ajunga asta viata pentru trairile ce ni le.am scris, vom cere inca una si lumii noastre ii vom impleti cununa din flori de vis... E cald la mine.n suflet, te.astept sa vii acolo unde n.ai plecat vreodat' Apoi vom cauta imparatii si vom trai asa cum am visat....
intr-o alta viata noi ne.am scris iubirea ....imi impletesc iubirea in sute de cununi ,
si.o regasesc in suflet ..o voi pastra ..pentru o alta viata ..ca doi poeti ce ne..am inventat iubirea iar stelele ce.n ceruri lumina si.au aprins ,sclipind asemeni noua si.au inceput menirea ..si de va fi sa ne-talnim in lumea noastra cea promisa ..te voi iubi la fel ca altadat´´ sa.ti mangai ochii .rasul sa te privesc in voie ..dar ma opresc acum ...caci azi in mintea mea gasesc doar visul ..te..implanti ca un pumnal in inima mea , in loc de sange izbucneste dragoste si.mprosc padurea muntii si cerul cu ea ..dar pe tine dragostea mea nu te atinge ,plutesti mai departe in jurul vremurilor mele ..fara sa cobori vreodata in ele ..traind spatiul din preajma ma inconjori cu o aripa ce flutura clipa de clipa vestind necontenit plecarea ta .
ai plecat dar nu ai fost niciodata ,ai venit dar nu te.am zarit , virtualul prezent ,real absent .iubirea ta uneori o simt ,cand uiti sa.ti inchizi sufletul ..dar rar ..si.atunci imi spui ca e vis ..dar intr.o alta viata noi ne.am scris iubirea ..si.atunci intr.un act de magie PUR am sa amestec cele doua lumi liber in virtual ..sa te incatusez in real ..
am sufletul prea vechi ptr iubirea asta ,,credeam ca iubirea e un joc , o intamplare ..
credeam ca ea moare daca poruncesc eu .. ,Aşa am plecat.
Apoi prin durere am înţeles
că
iubirea e destin
iubirea e zălog, năvod
iureş, vârtej, cântec.
Independentă de cei ce.o trăiesc
hrănindu.se din cei ce iubesc.
Iubirea nu iartă, nu aşteaptă
Iubirea e crudă dar dreaptă.
Iartă.mă tu pentru iubirea noastră.
intr.o alta viata noi ne.am scris iubirea Inchişi într.o iubire, impreunaţi, în doi.
Apoi căzu destinul, forţaţi în jug s.alegem
Cu inima plecată şi sufletul învins
Ne-am despărţit iubirea,Am cutreierat universul căutându.te
L.am străbătut în lung şi.n lat
Căutându.te.
Zburam mereu tânăr
Avid să te găsesc
Fără să vad cum poţi să te ascunzi atât de bine
Până când într.un târziu am înţeles că
Nu spaţiul era cel ce mă îndepărta de tine
Ci timpul.
M.am oprit, dar prea târziu
Ajunsesem în spaţiul tau, atât de departe în timp...
caci intr.o alta viata noi ne.am scris iubirea Ar trebui să găsim o lume
O lume a noastră
Lume anume
Fără timp
Fără spaţiu
Sa ne înventăm acolo impreună
Ca să ne putem întâlni.
Mi.ai ferecat viata
Mi.ai încercuit destinul
Mi.ai smuls timpul
Mi.ai ocupat sufletulIubire pasiune
Iubire râs
Iubire din suflet
Iubire prin trup
Iubire găsită, iubire pierdută
Iubire e poarta ce mi.o deschizi
Iubirea e veche, mereu alta nouă,
Iubirea ascunsă, iubirea văzută
Iubire curată, iubire căzută
Iubire secretă, iubire în doi
Vezi câtă iubire e între noi?
Şi pe urma ai plecat spunandu.mi caci intr.o alta viata noi ne.am scris iubirea
Poeziile mele nu spun nimic
Le scriu doar ca să te bucur pe tine.
Un joc de cuvinte
Un joc de.nceput.
Nu le înţeleg întotdeauna sensul
Şi atunci, pentru mine, sensul lor
E că le citeşti tu.caci intr.o alta viata noi ne.am scris iubirea!!!!!!!!!!!!!!!!!
